In cadrul raportului juridic de munca stabilit prin contractul individual de munca, angajatii isi asuma, prin semnarea contractului, anumite drepturi si obligatii. Smartree apreciaza in acest sens ca fiind utila o recapitulare a principalelor drepturi si obligatii pe care angajatii le au in derularea unui astfel de contract. Printre cele mai importante drepturi ale angajatilor, mai ales in contextul actual, al unei piete a muncii efervescente si mobile, sunt:

•  dreptul de acces la formare profesionala

Angajatorul are obligatia de asigura periodic participarea angajatilor la programe de formare profesionala, acesta fiind cointeresat de a avea angajati cu o pregatire profesionala la un nivel cat mai ridicat.

Codul muncii incadreaza, in acest sens, anumite activitati ca modalitati de formare profesionala, precum: participarea la cursuri organizate de catre angajator sau de catre furnizorii de servicii de formare profesionala din tara sau din strainatate, stagii de adaptare profesionala la cerintele postului si ale locului de munca, stagii de practica si specializare in tara si in strainatate, ucenicie organizata la locul de munca, formare individualizata sau alte forme de pregatire.

De asemenea, salariatii au dreptul, la cerere, de a beneficia de concediu pentru formarea profesionala, care poate fi acordat cu sau fara plata. In acest caz, angajatorul are optiunea de a nu aproba o astfel de solicitare a angajatului daca apreciaza in mod obiectiv ca absenta acestuia ar prejudicia grav buna desfasurare a activitatii companiei. In plus, durata concediului pentru formarea profesionala este considerata perioada de munca efectiva, de aceea nu poate fi redusa din concediul anual de odihna sau din vechimea in munca.

• dreptul la informare si consultare

Se refera la faptul ca angajatii au dreptul sa fie informati, avand un interes legitim in a cunoaste situatia economica si financiara a companiei pentru care lucreaza. Ei trebuie sa poata aprecia, in cunostinta de cauza, stabilitatea raporturilor de munca, perspectivele de realizare a asteptarilor lor. Astfel, dupa incheierea contractului individual de munca, angajatorul are obligatia de a-l informa periodic pe angajatul respectiv de situatia economica si financiara a companiei. Periodicitatea unor astfel de informari se stabileste de regula la un interval de 12 luni, dupa intocmirea si depunerea bilantului la autoritatile financiare.

Un alt drept pe care il au angajatii este:

• dreptul de a adresa in nume propriu conducerii companiei cereri, reclamatii, sesizari, care pot viza aspecte rezultate din raportul juridic de munca, iar angajatorul are obligatia de a raspunde in termenul de 30 de zile de la data inregistrarii acestora.

Pe langa aceste drepturi, angajatul are dreptul la salarizare pentru munca depusa, dreptul la repaus zilnic si saptamanal, dreptul la concediu de odihna anual, dreptul la respectarea demnitatii in procesul muncii, dreptul la egalitate de sanse si de tratament, dreptul la securitate si sanatate in munca, dreptul la protectie in caz de concediere, dreptul la negociere colectiva si individuala, dreptul de a participa la actiuni colective, dreptul de a activa intr-un sindicat, dreptul de a demisiona.

Angajatul nu trebuie sa piarda din vedere faptul ca aceste drepturi ale sale stabilesc, in mod corelativ, obligatii in sarcina angajatorului, iar drepturile angajatorului genereaza obligatii in sarcina angajatului.

Astfel ca, in ceea ce priveste obligatiile salariatului, acestea sunt in general cunoscute, dar abordarea lor nu este intotdeauna la nivelul de asteptare a angajatorului. Spre exemplu:

• obligatia de a realiza norma de munca sau, dupa caz, de a indeplini atributiile ce ii revin conform fisei postului si a procedurilor in vigoare presupune ca, in timpul programului de lucru, angajatul va lucra numai in interesul societatii, nu in interesul altor angajatori sau unitati, iar timpul de lucru nu trebuie folosit pentru alte angajamente de ordin personal.
• obligatia angajatului de a respecta secretul de serviciu. Astfel, informatiile la care are acces acesta pot fi folosite doar in scop profesional, la locul sau de munca. Salariul, primele si orice aspecte legate de pachetul salarial, precum si cele legate de evaluarea individuala a performantei sunt considerate informatii confidentiale, iar divulgarea acestor informatii sensibile poate atrage raspunderea disciplinara si, dupa caz, patrimoniala.

In plus, salariatul nu are dreptul de a folosi sau dezvalui, nici in timpul activitatii, nici dupa incetarea contractului de munca, fapte sau date despre clientii angajatorului, furnizorii angajatorului sau despre companie, care, devenite pubIice, ar dauna intereselor sau reputatiei angajatorului. Mai precis, sunt interzise, fara acordul scris si prealabil al managementului angajatorului, divulgarea acestor informatii sensibile in spatiul public, valorificarea acestor informatii sub orice forma, fotografierea sau reproducerea oricaror hotarari, decizii, acorduri, contracte sau altor lucrari ale companiei in scopul transmiterii acestora unor persoane neautorizate, acelasi lucru fiind valabil si pentru propriile schite sau insemnari. Este, de asemenea, interzisa transmiterea de informatii in legatura cu evenimentele din companie persoanelor din afara acesteia, chiar daca acestea sunt in interesul angajatului.

• obligatia de fidelitate fata de angajator consta in abtinerea angajatului de la savarsirea oricarui act sau fapt ce ar putea dauna intereselor angajatorului, fie prin concurenta, fie prin lipsa de discretie cu privire la informatiile confidentiale pe care angajatul le gestioneaza in exercitarea atributiilor stabilite prin fisa postului, informatii care il privesc pe angajator si care sunt de natura tehnica, economica, manageriala, comerciala etc. si la care acesta are acces permanent sau ocazional.

Un element esential al contractului individual de munca consta in:

• obligatia angajatului de a respecta regulile stabilite prin regulamentul de ordine interioara al angajatorului;
• obligatia de a respecta disciplina muncii si normele de tehnica si securitate a muncii;
• obligatia de a respecta masurile de securitate si sanatate a muncii in unitate.

In executarea atributiilor de serviciu, angajatul nu va refuza in mod nejustificat sa isi indeplineasca indatoririle de lucru in mod corespunzator si nu va refuza sa urmeze instructiunile primite de la superiori, cu exceptia situatiei cand acestea nu se conformeaza prevederilor legale sau reglementarilor interne ale companiei, caz in care angajatul trebuie sa informeze, in scris, conducerea. De asemenea, aceasta obligatie presupune ca angajatul nu va indeplini activitati care ar genera un conflict de interese intre acesta si compania angajatoare ori exercitarea altor fapte ce intra sub incidenta penala.