Procesul de angajare atrage dupa sine o serie de responsabilitati din partea angajatorului, iar una dintre acestea face referire la asigurarea sanatatii si securitatii in munca a salariatilor. Un prim pas in respectarea normelor de sanatate si securitate in munca consta in obligativitatea instruirii angajatilor, precum si a asigurarii acestora pentru risc de accidente de munca si boli profesionale.

In cazul companiilor cu peste 50 de angajati, pe langa aceste reguli generale, angajatorii au si alte obligatii in plus.

In Romania, potrivit Codului Muncii, angajatorul are obligatia de a asigura securitatea si sanatatea salariatilor sai in toate aspectele legate de munca. Astfel, potrivit articolului 177, angajatorul va lua masurile necesare pentru protejarea securitatii si sanatatii salariatilor sai, inclusiv pentru activitatile de prevenire a riscurilor profesionale, de informare si pregatire, precum şi pentru punerea in aplicare a organizarii protectiei muncii si mijloacelor necesare acesteia.

Atunci cand pune in aplicare masurile de protejare a securitatii si sanatatii angajatilor, angajatorul trebuie sa tina seama de urmatoarele principii generale de prevenire:

a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursa;
d) adaptarea muncii la om, in special in ceea ce priveste proiectarea locurilor de munca si alegerea echipamentelor si metodelor de munca si de productie, in vederea atenuarii, cu precadere, a muncii monotone si a muncii repetitive, precum si a reducerii efectelor acestora asupra sanatatii;
e) luarea in considerare a evolutiei tehnicii;
f) inlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai putin periculos;
g) planificarea prevenirii;
h) adoptarea masurilor de protectie colectiva cu prioritate fata de masurile de protectie individuala;
i) aducerea la cunostinta salariatilor a instructiunilor corespunzatoare.

Angajatorul, raspunzator de organizarea activitatii de asigurare a sanatatii si securitatii in munca

Potrivit articolului 178 din Codul Muncii, angajatorul raspunde de organizarea activitatii de asigurare a sanatatii si securitatii in munca.

De asemenea, acesta are si obligatia de a cuprinde in regulamentul intern regulile privind securitatea si sanatatea in munca.

Nu in ultimul rand, angajatorul trebuie sa se consulte cu sindincatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor, precum si cu comitetul de securitate si sanatate in munca, in elaborarea masurilor de securitate si sanatate in munca.

Asigurarea salariatilor pentru accidente de munca si boli profesionale

Angajatorul are obligatia sa asigure toti salariatii pentru risc de accidente de munca si boli profesionale, in conditiile legii.

Obligativitatea instruirii angajatilor

O alta responsabilitate, de o importanta majora, care ii revine angajatorului este aceea de a organiza instruirea angajatilor sai in domeniul securitatii si sanatatii in munca.

Instruirea se realizeaza periodic, prin modalitati specifice stabilite de comun acord de catre angajator, impreuna cu comitetul de securitate si sanatate in munca si cu sindicatul sau cu reprezentantii salariatilor.

De asemenea, este important de stiut ca instruirea se realizeaza obligatoriu in cazul noilor angajati, al celor care isi schimba locul de munca sau felul muncii si al celor care isi reiau activitatea dupa o intrerupere mai mare de 6 luni. In toate aceste cazuri, instruirea se efectueaza inainte de inceperea efectiva a activitatii.

In cazul in care intervin modificari ale legislatiei in domeniu, instruirea este obligatorie.

Garantarea securitatii si sanatatii salariatilor

Angajatorii trebuie sa fie constienti de faptul ca locurile de munca trebuie sa fie organizate astfel incat sa garanteze securitatea si sanatatea salariatilor.

Acestia au obligatia de a organiza controlul permanent al starii materialelor, utilajelor si substantelor folosite in procesul muncii, in scopul asigurarii sanatatii si securitatii salariatilor.

De asemenea, angajatorul este cel care raspunde pentru asigurarea conditiilor de acordare a primului ajutor in caz de accidente de munca, pentru crearea conditiilor de preintampinare a incendiilor, precum si pentru evacuarea salariatilor in situatii speciale si in caz de pericol iminent.

Cand este obligatorie constituirea comitetului de securitate si sanatate in munca

Potrivit Codului Muncii, la nivelul fiecarui angajator, si aici ne referim la persoane juridice din sectorul public, privat si cooperatist, inclusiv cu capital strain, care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei, se constituie un comitet de securitate si sanatate in munca, cu scopul de a asigura implicarea salariatilor la elaborarea si aplicarea deciziilor in domeniul protectiei muncii.

Comitetul de securitate si sanatate in munca se organizeaza la angajatorii persoane juridice la care sunt incadrati cel putin 50 de salariati.

In cazul in care conditiile de munca sunt grele, vatamatoare sau periculoase, inspectorul de munca poate cere infiintarea acestor comitete si pentru angajatorii la care sunt incadrati mai putin de 50 de salariati.

Daca activitatea se desfasoara in unitati dispersate teritorial, se pot infiinta mai multe comitete de securitate si sanatate in munca, numarul acestora stabilindu-se prin contractul colectiv de munca aplicabil.

Comitetul de securitate si sanatate in munca are rolul de a coordona si masurile de securitate si sanatate in munca in cazul activitatilor care se desfasoara temporar, cu o durata mai mare de 3 luni de zile.

In situatia in care nu se impune constituirea comitetului, atributiile specifice ale acestuia vor fi indeplinite de responsabilul cu protectia muncii numit de angajator.

Componenta, atributiile specifice si functionarea comitetului de securitate si sanatate in munca sunt reglementate prin hotarare a Guvernului.

Obligativitatea serviciului medical de medicina a muncii

Angajatorii au obligatia sa asigure accesul salariatilor la serviciul medical de medicina a muncii.

Serviciul medical de medicina a muncii poate fi un serviciu autonom organizat de angajator sau un serviciu asigurat de o asociatie patronala.

In ceea ce priveste medicul de medicina a muncii, acesta este un salariat, atestat in profesia sa potrivit legii, titular al unui contract de munca incheiat cu un angajator sau cu o asociatie patronala.

Medicul de medicina a muncii este independent in exercitarea profesiei sale.

Sarcinile principale ale medicului de medicina a muncii constau in:
a) prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale;
b) supravegherea efectiva a conditiilor de igiena si sanatate in munca;
c) asigurarea controlului medical al salariatilor atat la angajarea in munca, cat si pe durata executarii contractului individual de munca.

Este important de precizat faptul ca medicul de medicina a muncii poate propune angajatorului schimbarea locului de munca sau a felului muncii unor salariati, pe fondul starii de sanatate a acestora.

Medicul de medicina a muncii este membru de drept in comitetul de securitate si sanatate in munca.