Perioada de proba este intervalul de timp in care se verifica aptitudinile si pregatirea profesionala ale salariatului si este reglementata de articolele 31-33 din Codul muncii. Aceasta prezinta avantaje de ambele parti (atat angajator, cat si salariat) si apare, de obicei, din initiativa angajatorului.

Durata legala a perioadei de proba

Cu scopul declarat in lege de a verifica aptitudinile salariatului, perioada de proba se stabileste la incheierea contractului individual de munca pe durata nedeterminata, cu termene clare in functie de pozitia ocupata in cadrul companiei sau de situatie, astfel:

• cel mult 90 de zile calendaristice pentru functiile de executie;
• cel mult 120 de zile calendaristice pentru functiile de conducere;
• cel mult 30 de zile calendaristice pentru persoanele cu handicap.

In cazul contractelor de munca pe durata determinata, aceasta perioada este direct proportionala cu durata contractului si poate fi de maximum:

• 5 zile lucratoare pentru o durata a contractului mai mica de 3 luni;
• 15 zile lucratoare pentru o durata intre 3 si 6 luni;
• 30 de zile lucratoare pentru o durata mai mare de 6 luni;
• 45 de zile lucratoare in cazul salariatilor incadrati in functii de conducere, pentru o durata a contractului mai mare de 6 luni.

Daca se incheie contract de munca temporara, perioada de proba legala nu poate fi mai mare de:

• 2 zile lucratoare, in cazul in care contractul de munca temporara este incheiat pentru o perioada mai mica sau egala cu o luna;
• 5 zile lucratoare, in cazul in care contractul este pentru o perioada cuprinsa intre o luna si 3 luni;
• 15 zile lucratoare, daca acel contract este incheiat pentru 3-6 luni;
• 20 de zile lucratoare, in cazul in care contractul de munca temporara este incheiat pentru o perioada mai mare de 6 luni;
• 30 de zile lucratoare in cazul salariatilor incadrati in functii de conducere, pentru o durata a contractului de munca temporara mai mare de 6 luni.

Contractul de munca poate inceta pe durata sau la sfarsitul perioadei de proba doar printr-o notificare scrisa, fara preaviz si fara a fi necesara motivarea deciziei. Initiativa poate fi a angajatorului sau a salariatului.

Specificul perioadei de proba

Perioada de proba nu are caracter obligatoriu, de aceea ea trebuie acceptata de ambele parti la semnarea contractului. Poate fi stabilita o singura perioada de proba pe durata executarii unui contract individual de munca.

Exceptie! O noua perioada de proba poate fi stabilita daca salariatul:

– debuteaza la acelasi angajator intr-o noua functie sau profesie; – urmeaza sa presteze activitatea intr-un loc de munca cu conditii grele, periculoase sau vatamatoare.

Perioada de proba constituie vechime in munca, nu se poate prezuma si nu poate fi dovedita prin alte mijloace decat inscrierea acesteia in contractul individual de munca.

In timpul acesteia salariatul beneficiaza de toate drepturile si obligatiile prevazute in contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil angajatorului si regulamentul intern.

 

Cand nu se poate stabili perioada de proba

Exista doua situatii in care legea nu permite stabilirea unei perioade de proba, deci nici incetarea contractului de munca fara preaviz:

– in cazul salariatilor concediati colectiv caror angajatorul le reinfiinteaza posturile in termen de 45 de zile calendaristice si sunt reangajati cu prioritate, asa cum prevede legea; – in cazul angajatului care incheie un contract de munca pentru un post pentru care au fost angajate de proba alte personae, timp de 12 luni succesive.

Te-ar mai putea interesa si:

Desfacerea CIM pentru inaptitudine in munca

Beneficii flexibile, noul trend in motivarea angajatilor

Salarizare externalizata? 9 lucruri pe care sa le urmaresti